(scroll for English)
Nu toți bărbații, și apoi Gisele Pelicot a zis:
Rușinea trebuie să-și schimbe casa
Dintr-a ei într-a lui.
Nu știi cine-i ea?
Ba știi, îți spun eu.
S-o zicem pe-a dreaptă:
Adulți, copii,
Queerș, lesbiene, gay, bi, hetero,
Trans, cis, asexuali, pansexuali, cum om fi,
La totx ne e frică de bărbații cis hetero,
Bărbați privilegiați, stâlpi ai societății, bărbați civilizați,
Tați, frați, soți, parteneri, vecini,
Bărbați care nu pot să doarmă gândindu-se cum să fie bărbați macho.
Sunt obosită, la dracu, sunt epuizată de atâta
nU tOți bĂrBaȚiI
Când
Toți bărbații, și noi totx,
Noi totx ȘTIM abuzatorx
Noi totx știm SUPRAVIEȚUITORX
NOI vorbim în șoaptă despre totx
Noi SUNTEM totx.
Aceasta este misoginia endemică
De numai nu-i lasă pe tranși să trăiască
Ce creează fantezii despre
Bărbați cu adevărat adevărați
Și Femei adevărate
Care există doar ca veșnice victime
În relație cu bărbați
Care niciodată nu ne vor elibera (trebuia să-ți fi dat seama până acum)
Chiar dacă asta înseamnă că nici ei nu vor fi liberi.
Furie feminină? Să știi!
Unde e furia ta?!
Tu n-ai auzit de femicidul continuu?
N-avem scăpare, toată lumea îl trăiește și trăiește prin el,
De la nașterea (forțată) până la (amara) moarte.
Ne-au convins că
Femeile nu-s oameni,
Bărbații nu-s animale,
Și cine nu-și are loc în binaritatea falsă
Pur și simplu nu-i. NU, nu pur și simplu, ci criminal.
Oprește-te și
Ascultă:
Nu vreau un loc la masa asta.
Nu vreau ca femeile să facă treaba bărbaților care bombardează copii
Care exercită violență în numele statului și al legii.
Am fost la poliția lor când s-a întâmplat ceva,
Au făcut fix un căcat prefăcându-se empatici.
Știm noi oamenii din costumele lor albastre,
Treaba lor nu-i să lupte pentru a ne recupera demnitatea
Treaba lor e să țină stăpânii pe locul lor.
Să țină pe toată lumea pe loc.
Dar eu nu vreau să-mi spună altcineva care-i locul meu, valoarea mea,
Și nu vreau să-i fac altcuiva ce mi se face mie.
Eu și cu tine vom crăpa masa asta și vom elibera pe toată lumea –
Chiar dacă nu toți bărbații vor să fie liberi.
Închipuie-ți.
Publicat în nr 11 din 2025 al revistei Artsens a editurii Contrasens, pe tema violenței împotriva femeilor, publicat cu ocazia retrospectivei artistului Dan Perjovschi. Acesta este textul însoțitor pe care l-am trimis: Femicid, violență sexuală și viol asupra femeilor și al persoanelor socializate ca femei, anihilarea familiei, crimă/suicid, abuz etc, sunt îngrămădite împreună sub umbrela lui „violență împotriva femeilor” ca și când toate aceste sunt probleme care privesc doar femeile și pot fi rezolvate doar de ele. Ca și alte probleme femeiești, și acestea sunt ascunse în rușine și șoaptă în sfera publică. În cel mai bun caz. În cel mai rău, oamenii preferă să formuleze justificări și relativizări, ignorând intenționat cele mai vulnerabile categorii de femei – sărace, trans, migrante – dar și persoanele non-binare. Toată lumea trebuie să vorbească și să acționeze pentru a schimba acest status quo. Cunoaștem personal atât abuzatorx cât și victime și ca atare, situația ne privește direct. Deși nu este un apel la răzbunare, poezia mea este un apel la eliberare pentru toată lumea.
Imagine that we all know
Not all men, but then Gisele Pelicot said:
Shame has to change houses
From hers to his.
You don’t know who she is?
Yeah, you do, I am telling you.
Let’s be real:
Adults, children,
Queer, lesbian, gay, bi, straight,
Trans, cis, asexual, pansexual, you name it,
We are all afraid of straight cis men,
Privileged men, pillars of community men, civilised men,
Fathers, brothers, husbands, partners, neighbors,
Men who lose sleep thinking about being manly men.
I am tired, hell, I’m exhausted of the
NoT aLL mEn
When
All men, and us all
We all KNOW abusers
We all know SURVIVORS
WE whisper about them
We ARE them.
This is the endemic misogyny
That wouldn’t let trans folks just live
That creates fantasies about
Really real men
And Real women
Who exist only as perpetual victims
In relation to men
Who will never liberate us (you must know this by now)
Even if that means they will also never be free.
Female rage? You betcha!
Why aren’t you enraged?!
Have you not heard about the ongoing femicide?
There’s no escape from it, we are all living it, living through it,
From the (forced) birth to the (bitter) death.
They have convinced us that
Women are not humans,
And men are not animals,
And everyone else who doesn’t fit into the fake binary
Simply isn’t. NO, not simply, but murderously so.
Stop and
Listen:
I don’t want a place at this table.
I don’t want women taking the jobs of men who bomb children
Who exert violence in the name of state and law
I’ve been to their police when something happened,
They do shit while pretending to be empathic.
We know those people in their blue suits,
Their job is not to fight to restore our dignity
Their job is to keep the masters in place,
To keep everyone in place.
But I don’t want others to define my place, my worthiness,
And I don’t want to do to others what is being done to me.
I and you will take an axe to that table and free us all –
Even if not all men want to be free.
Imagine that.
