Ursuleţul mov aşteaptă pe banca portocalie de 10 minute de când a trecut ultimul tren super mega sonic către Tokyo. De pe banca portocalie se mai vede din super sonic doar o pată cu forma neregulată ca o aluniţă suspectă de cancer. Sau alea sunt regulate? Ursuleţul nu reuşeşte să reţină pentru care dintre forme trebuie să se fibrileze, aşa că încearcă să ignore toate aluniţele, de teamă că poate provoca destinul. Pusi, ursuleţul mov, crede cu putere în soartă şi‑n semne nefaste. Lui, destinul îi reproşează chestii: azi dimineaţă când se peria de praf a auzit aspiratorul vecinilor care‑i spunea Cu aia vrei să scoţi praful din tine? Imediat s‑a aruncat plângând în maşina de spălat turnându‑şi ARIEL în urechi şi‑n buric şi‑n alte părţi scămoşate. După vreo oră sau două după faza cu aspiratorul, când încă lăcrima de la înălbitor, s‑a împiedicat de un prag în drum spre frigider şi s‑a întins cât era de lat pe podeaua care‑i şoptea, numai lui, Pusi, ce pufos eşti. Imediat s‑a aruncat strănutând în congelator, pentru că e ştiut că frigul taie pofta de mâncare. A ieşit de acolo crocant şi foşnitor după alte două ore, pentru că, în fine, suna telefonul. În fine, îşi zise Pusi, un semn bun: Plec astăzi cu trenul spre Tokyo pentru 2 ani. Cred că e ultima şansă să ne cunoaştem. Peronul 2, ora 24. Ăsta sigur era un semn, dar din care? Ceva în tonul ei sunase apocaliptic, Pusi crede că partea cu ultima şansă. După ce închisese telefonul Pusi hotărâse că e un semn bun, un imbold, un stimul – să iasă din congelatorul cu aură boreală, din apartamentul cu chakrele‑nfundate, din scara de bloc cu numărul 13 pictat de mână pe sticla fumurie de la intrare. Acum, când era singur pe peron la 0:15, îşi dădu seama că ieri fusese marţi (trei ceasuri rele) 31, care e invers de 13 şi de două ori mai nefast. Acum era clar că provocase destinul când părăsise blocul cu 9 etaje protectoare, apartamentul energizant cu geamuri spre răsărit şi congelatorul feng shui cu Buddha în chip de magnet. Provocase destinul, acum e clar, trenul de Tokyo fusese doar un agent. Nu mai e alt tren, Pusi ştie asta şi fără să se uite la tabelă. Şi‑acum ce?
Pusi aşteaptă un nou semn.
