Ca dragul de Frank Stella, care foloseşte latura pânzei ca şablon pentru structura de pe faţa pânzei, am făcut şi eu acelaşi lucru. Grosimea pânzei este de 4 cm la fel de mare ca latura fiecărui pătrat de pe fundal, şi am comandat pânza în aşa fel încât toate dimensiunile ei să se armonizeze – ha! Acestea fiind zise lucrarea de faţă este despre cum e să fii mutant, când cineva se simte atât de singur în oraş încât decide să genereze mai multe braţe care să-l îmbrăţişeze. Mda, destul de răscolitor în vreme ce-i chiar drăguţ în culoare. Păi…
Şi zice: dragă Frank s-ar putea să nu mai fii vreodată singur pentru că ăsta o să găsească un loc unde toate mirosurile dubioase de la toate tipurile suspicioase de soluri cărora le place să ţină mici insecte treze după-amiaza suspendate în aer propagă vesele unde gri de bucurie bucurie bucurie şi necaz pentru a putea încânta şi teroriza fiinţa ta minunată dragă Frank
dear Frank, 40x100cm, marker, acrylic on canvas, 2015
Like dear Frank Stella, who uses the side of the canvas as a unit for the patterns on the front of the canvas, I did the same thing here. The thickness of the canvas is 4 cm which is the same as one side of the squares on the background, and I have ordered the canvas to have all the dimensions relate – ha! That being said this is a work about being a mutant, when one feels so alone in a city it decides to generate more arms to hug oneself. Yup, quite disturbing while being rather cute in colours. Well…
And it reads: dear Frank you may never be alone again because this one is going to find a place where all the dubious smells of all the types of suspicious grounds that like to keep small insects wide awake in midair afternoon are happily propagating grey waves of joy joy joy and distress in order to delight and terrorize your lovely being dear Frank
