← FRAGIL →
„Montez expoziția asta cu Mimi Ciora și Sergiu Sas de la Indecis (mulțumesc!) și încă nu știm cum va fi: se poate vizita sau nu, când, cum. Câteva tururi ghidate de noi trei, pentru grupuri de colegi sau familii de maxim 10 persoane. Când se poate. Când nu se poate, fac câteva desene pe viu, transmise pe internet, cât să nu uite lumea că la Indecis în Libertății e o selecție de izolări pe care n-o vede nimeni. Simultan potrivit și nepotrivit. Un fanzin masiv trebuie să ajungă de la tipar. Acesta e planul, flexibil, fragil.
Nu știm când și cum, nu exact. Dar știu ce și de ce. E potrivită o expoziție în izolare (sau care e termenul potrivit) despre alte izolări. Desenele făcute anul acesta, în izolare și apoi, sunt redesenate și comentate într-o concertină suspendată pe perete. Încă o lucrare ce acumulează, așa cum sunt mai toate. Neterminată pentru că nu s-a terminat – dar suspendată, deocamdată, la propriu și la figurat.
Apoi este o carte/dosar, din care am făcut două, una copia infidelă celeilalte, într-o rezidență la Salzburg unde mi-au țiuit urechile de singurătate. Are desene în engleză și germană (pe care n-o știu, dar o copiez). E o acumulare de informații și emoții, pe care trebuie să o manevrezi ca s-o descoperi. Tocmai acum când ar fi bine să nu te atingi de nimic.
Apoi un ansamblu de figuri din porțelan, în așteptare (mulțumesc Gruni). Aici urmează să desenez, din nou în izolare, și să transmit online, pe pagina Indecis.
Apoi un desen mare, ca o coajă a camerei, pe care, pentru a-l citi, trebuie să faci un pic de gimnastică: stânga-dreapta, gâtul întins, spatele drept, apoi apleacă-te, chiorăște-te, bodogăne – nu văd, n-ajung, e cu susu-n jos. Citește-l ca pe o hartă, izolând zone, buchisind detalii. Așa se vede totul, de foarte aproape. N-avem acces la o privire de ansamblu, e prea devreme.
Totul e fragil stânga-dreapta, lucrările, spațiul Indecis, noi, înăuntru sau afară. Mulțumesc Ancăi Rujoiu pentru conversații. ”
Ana Kun, noiembrie 2020
← FRAGILE →
”I’m installing this exhibition with Mimi Ciora and Sergiu Sas from Indecis (thank you!) and we don’t know yet how it is going to be: can we have visitors or not, how, and when. When we can, the three of us will guide some tours, for groups or colleagues or families of 10 people, maximum. When we cannot have visitors, I’m going to make some drawings, live on the internet, so people won’t forget that at Indecis in Liberty Sq there’s an isolations’ selection that nobody can see. This is the plan, flexible, fragile.
We don’t know how and when, not exactly. But I know what and why. It’s fitting to make an exhibition in isolation (or lock-down, or what’s the appropriate term) about other isolations. The drawings made this year, in lock-down and afterwards, are redrawn and commented on a concertina suspended on the wall. Another work that accumulates, like most of them. Unfinished because it hasn’t finished – but suspended, for now, literally and figuratively.
Then there’s a book/dossier, of which I’ve made two, one the inexact copy of the other, in an art residency in Salzburg where I was lonely as a cloud. It has drawings in English and German (the latter I don’t speak but I can copy). It’s an accumulation of information and emotion, which you have to maneuver to discover. Just now, when it would be better not to touch anything.
And then there’s an installation of porcelain portraits, on hold (thank you Gruni). I will continue to draw here, in isolation, and a video will be available online, on Indecis’s page.
Then a large drawing, like the skin of the room, which, in order to read, you have to do a little gymnastics: left-right, stretch your neck, straighten your back, then bend, squint, mumble – I cannot see, it’s too far, it’s upside down. Read it like a map, isolating areas, searching the details. This is how you view everything, from up close. We don’t have access to an overview, it’s too soon.
Everything is left-right fragile, the works, the Indecis space, ourselves, inside and out. Thank you Anca Rujoiu for the conversations.
