Răspunsul meu la invitația Ramonei Chirica pentru „Cărțile posibile” de la micro-galeria Receptor / Cărturești & friends între 21 aprilie și 30 mai 2018.
Cartea asta este despre micimea sufletului meu de artist, care moare de grijă de sine, pe când lumea se duce de râpă. E structurată. Primul capitol e despre Dragnea, Trump, Siria, Palestina, încălzirea globală, plasticul din balene şi Continental Anvelopele din aer, de care uit când mă gândesc că poate nu-s artist adevărat. Al doilea este despre cât e de sănătoasă jena şi ruşinea în situaţii d-astea. Pe scurt, e ceva pro-activ despre impostură, merge generalizat şi altor domenii. Anexele-s despre problemele cu soluţii, plus ceva explicit feminist, ca să previn la lansare întrebările de genul: te vezi artist sau artistă?
Concluzia ar fi că toţi suntem o apă şi un praf de stele şi să te ştii mediocru poate fi eliberator – sau un alt clişeu din ăsta, că doar n-am zis că-i o carte bună. Cred că poate fi scrisă lejer de orice om şi probabil că e scrisă de mulţi în chip de statusuri pe fbook, bloguri etc. Eu una nu aş putea s-o scriu, de jenă. (Ana Kun)
fragment din articolul din Scena9 despre proiectul Receptor al Ramonei Chirica
